Despre carte: an / Din prefața traducătorului Valentin Taras: Piesa de teatru "Tuteishyya" ... strigă împotriva limbii ruse livrești, care îi omoară complet „Belorusitatea”, ascunde dacă nu înlătură unul dintre motivele sale principale: afirmarea pasională a identității naționale bieloruse, originalitatea culturii naționale, limba belarusă „Tuteishy”. La urma urmei, personajul principal al piesei, Mikita Znosak, este supus ridicolului, biciuit de Kupala pentru trădarea spirituală a poporului său natal, a tuturor poporului belarus, pentru faptul că renunță la „Tuteishi” și se prezintă drept „adevărat”. rusă.” Și la traducerea piesei, a fost necesar să găsim un limbaj pentru Mikita care să-i sublinieze renegația. Prin urmare, l-am înzestrat cu o limbă plină de bielorusisme, adaptată din fraze belaruse, limba pe care, din păcate, o vorbesc acum mulți bieloruși, mai ales în orașe - nu în rusă, nu în belarusă, ci în „Komarovsky”, care este tradus complet. justificată, mi se pare, din moment ce piesa are loc la Minsk. Dar, din moment ce Mikita era un fost oficial, care stătea în biroul guvernatorului rus, printre oficialii țarişti ai rusificării, el a devenit încă un pic priceput în limba rusă - prin urmare, multe dintre frazele și variantele sale sunt destul de „cu adevărat ruse”. Personajul care se opune lui Mikita, profesoara belarusă Yanka Zdolnik, vorbește rusă mai bine decât el atunci când comunică cu Mikita, ceea ce, din nou în ceea ce privește traducerea, este justificat de educația lui Yanka - un intelectual din Belarus, care nu poate să nu cunoască rusă. Dar vorbește belarusă cu oameni din satul natal. Desigur, ei vorbesc și belarusă: nu am tradus discursul caracterelor pur populare, ci mi-am permis doar să înlocuiesc cuvinte individuale, care probabil ar fi de neînțeles pentru cititorul rus, cu sinonime care sunt de înțeles chiar și fără traducere. În cazul în care o astfel de înlocuire nu este posibilă, sunt furnizate note explicative de subsol. Piesa lui Yanka Kupala a fost scrisă în 1922, traducerea lui Valentin Taras a fost publicată în revista Neman» № 7, 1989.